O mica istorie a bijuteriilor

Bijuteriile au aparut ca o forma universala de adoratie. Podoabele facute din scoici, pietre si oase au supravietuit inca din timpuri preistorice. Inca din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o forma de protectie fata de pericolele vietii sau pentru a marca un statut social. Descoperirea tehnicilor de lucru cu metalul a adus o dezvoltare importanta in acest domeniu.Nobilii purtau aur, argint si pietre pretioase. Persoanele umile purtau metale de baza ca arama si cositor. Culoarea bijuteriilor si puterea lor protectiva conta deosebit de mult. Pana in secolul 14, pietre pretioase erau slefuite si nu taiate. Marimea si stralucirea culorii le determinau valorea.O data cu extinderea comertului nestematele au devenit din ce in ce mai disponibile.
Dezvoltata in ultimii ani al secolului 19, miscarea Arts & Crafts se baza pe o profunda stinghereala fata de lumea industrializata. Bijutierii respingeau masinariile si se concetrau pe obiectele facute manual. Ei evitau pietrele mari cu multe fatete si se bazau pe frumusetea naturala a pietrelor pretioase cabochon. Acestia au inlocuit repetitia si regularitatea data de trendul general cu curbe si design figurativ. 
Din 1960 granitele in bijuterii au fost intr-o continua redefinire. Conventiile au fost sparte de diferite generatii de bijutieri independenti, educati la colegii de arta si care veneau cu idei radicale. Noile tehnologii si materialele nepretioase, printre care plastic, hartie si textile, au restabilit notiunea de traditional. Bijutierii avant-gardisti au explorat interactiunea bijuteriilor cu corpul, impingand limitele proportiilor si al purtarii lor. Podoabele s-au transformat in obiecte arta de purtat.